… de-o incapacitate frustrantă de-a spune NU. Ne lăsăm atât de mult conduși de interese, de conveniențe, de lucruri care, de fapt, nici nu ne sunt cu adevărat de folos și n-avem curaj să fim noi înșine. De ce ne așa de greu să spunem NU? Pentru că ne pasă prea mult de modul în care ne văd ceilalți?

… de oameni care una spun și alta gândesc. Mi-a fost și mi-e mereu teamă de oamenii care stau în fața mea și-mi zâmbesc și-mi vorbesc pe limba lingușelii, și-n urmă rămâne doar gustul amar pe care falsitatea mi-l dă. Și zău că în trei decenii de viață n-am învățat cum să le fac față, și uneori contactul cu astfel de oameni mi-e inevitabil. Și neplăcut.

… de cărți pe care nu reușesc să mă prindă. Mă plimb printre rafturile bibliotecii și mi-aleg cărți despre care am senzația că sunt ceea ce îmi doresc și-apoi le las uitate pe noptieră. Ori nu găsesc drumul spre detașare și lectură, ori nu-s ele ceea ce am nevoie. Doar că mi-e dor să mă pierd între filele unei cărți.

… de timp pe care parcă nu-l pot valoriza așa cum aș vrea. Zilele-s scurte și energia mea e pe măsură, în continuă scădere. Poate că oamenii îmbătrânesc emoțional într-un ritm diferit atunci când nu se simt în largul lor, față de atunci când sunt mulțumiți. Așa-mi pare. Și nici nu-i mai pot număra pe ai mei, în cazul ăsta.

Like'' 1 blogger likes this

...or just post a reply first, if logged in.