Zilele trecute am îmbrăcat pentru prima oară un costum popular. Da, deși sunt din Maramureș, au trecut 35 de ani până să port straie populare din cap până în picioare, de la năframă la opinci. Și dacă tot a fost prima oară… a fost într-un mod total aparte, în loc aparte. La Untold, Cluj.

Cum m-am simțit? Ca un copil. Emoționată. Cu senzația că port ceva prețios. Și drag. Cu o fâstâceală dată de faptul că făceam atât de puternic notă discordantă în mulțimea de-acolo, de la Untold. Deh, eram un personaj cu care tinerii vroiau să-și facă poze. Dar eu aveam o bucurie care-mi desena un zâmbet puțin cam prea larg pe față.

De ce-am făcut acest lucru? Ei, da, și pentru că-mi place să fiu altfel, împotriva vântului. Măcar uneori. Dar nu-i acesta motivul, de fapt. Am fost prezentă acolo, în toate cele patru zile de desfășurare a festivalului, pentru a promova proiectul Drumul Lung spre Cimitirul Vesel, Maramureșul, oamenii și tradițiile, ceea ce încă avem valoros și autentic. Am dus la Untold o claie de fân, un atelier de pictat pe linguri de lemn, cărți poștale și hărți de promovare a festivalului, niște oameni faini și multă dorință de-a face ceva cu sens.

V-arăt câteva poze, că vorbesc ele mai bine decât reușesc eu să exprim acum în cuvinte. Sunt făcute de Diana Cherecheș. Diana mea.

(așa bine a fost încălțată în opinci, c-am rămas toată ziua și toată noaptea așa. și să vedeți ce mai țopăiam pe Arena Cluj, la concertul Parov Stelar, în echipamentul ăsta. mișto a fost. )

Like'' 2 bloggers like this

...or just post a reply first, if logged in.