E ultima zi din ianuarie, luna în care-am început să scriu aici, luna în care e și ziua mea de naștere, luna în care în acest nou 2018 n-am scris deloc.
S-au dus șapte ani de scris pe blog. Regulat într-o vreme, destul de haotic mai ales în ultima perioadă. Deh, viață. Cu tot felul de suișuri și coborâșuri, ajung la un moment dat să simt că nu-i rost de scris, ci de trăit, de făcut față. Dar mi-e și dor de foaia albă, de gânduri așezate cumva într-o ordine, de cuvinte care înrămează frumos amintirile.
S-au dus și 37 de ani de viață. La mijloc de ianuarie am trecut pragul spre ce-o fi urmând să fie pe mai departe. A fost anul în care, după muuultă vreme, n-am plecat pe nicăieri și m-am bucurat să am aproape o mână de oameni faini, dragi și importanți în viața mea.
2017 a fost un an bun. De toate au fost în 2017. Sfârșituri și începuturi. Reușite și eșecuri. Bucurii și tristeți. Dar mai ales a fost un an plin. Neașteptat. Dorit. Împlinit. Trăit. Mi-am tot zis c-am să fac o retrospectivă, dar n-am găsit motivația pentru asta, așa c-am lăsat-o baltă. Timpul a trecut, anul s-a dus, anul a venit, mergem mai departe. Ducem cu noi tot ce-i de dus, din toată viața noastră, încercând să reparăm, să facem mai bine, să creștem. Uneori ne iese, de multe ori dăm de pământ. Dar avem capacitatea, chiar nu știu de unde, să o luăm iar și iar de la capăt, chiar și-atunci când simțim că nu mai putem, încă mai putem un pic. Un pic mult chiar.
Și pentru că viața bate mereu filmul, 2018 s-a încăpățânat să-mi arate chiar din primul moment că are de gând să fie un an și mai și, cu întorsături deloc previzibile, cu dat toată viața peste cap, cu alte noi și noi, să le zic, provocări. Deh, bucuroși le-om duce toate, vorba poetului. Sau nebucuroși, cum om putea. Dar le-om duce, că nu-i de ales. Uneori asta mi se pare cea mai mare nedreptate. Că vin lucruri peste tine și nu prea ai de ales, trebuie să le faci față.
M-am trezit într-o dimineață cu nasul în valiza unde țin un fel de comoară prețioasă și m-am bucurat a nu știu câta oară în anii care au trecut de atunci, de acest cadou minunat dintr-o altă lună ianuarie, când am împlinit 33 de ani, când mi-am dorit o cutie poștală umplută cu 33 de plicuri și-am primit atunci mai mult de 80 de scrisori, felicitări, vederi, etc. Faini oameni, faine gesturi, faine amintiri.
Hai, s-auzim de bine.
La multi ani pentru ziua ta, chiar asa, cu mare intârziere! Si mult succes si împliniri in 2018!
Retroactiv, la mulți ani, Loredana!
Să fie frumoși, senini precum cerul spre care zbori în minunatele baloane colorate, plini de culoare, vise împlinite și iubire 
Te îmbrățișez cu tot dragul, omule frumos 