Avem mereu tendința să catalogăm lucrurile drept pierdute… timpul, oamenii, experiențele, mai degrabă decât a vedea partea pozitivă a lucrurilor. Și totuși, nu toate ne sunt pierderi.
Am pierdut câțiva prieteni apropiați de-a lungul timpului și n-am înțeles niciodată, nu înțeleg nici acum și nici nu cred că voi înțelege de ce anume – nu, pe mine nu mă împacă chestiile gen așa a fost să fie, toate se întâmplă cu un rost. Deși, așa o fi. Am primit apoi în dar apropierea de alți oameni care sunt importanți pentru mine și-acum îmi pare că nicicând n-am fost atât de intim apropiată de niște oameni, de alți oameni, cum nu credeam că se mai poate.
Am pierdut în ultimii ani bani, mulți bani, pe toți, de fapt, și pe aceia pe care nu-i aveam și-am crezut că mai rău de-atât nu poate fi. Dar ușile care s-au închis au lăsat loc unor ferestre să se deschidă. Spre lumi noi, necunoscute, dar care-mi erau cu adevărat necesare. Odată ce-ai pierdut tot ce puteai pierde, material vorbind, valențele se schimbă și sensul lumii e altul. Și înveți, că ești nevoit, ce-i cu adevărat important. Odată ajuns acolo, nu te mai poți întoarce în sclavia banilor și acesta-i un mare câștig al lecțiilor de viață servite așa, cam dur.
Am petrecut timp pe care l-am crezut irosit și-am înțeles că ceea ce mi-era pierdere într-un sens, mi-a fost câștig în altul. Am alergat încercând să câștig zile, ore, m-am străduit să fac din timpul meu unul de calitate și-am simțit că orele în care am ales să nu fac nimic, sunt pierdute. Dar poate că au fost ore în care mintea s-a limpezit, gândurile s-au așezat și lucrurile-au devenit mai clare. Pierdem timpul pe care nu-l mai putem recupera – e, clar, cea mai importantă și prețioasă resursă a noastră – dar câștigăm experiențe, răspunsuri.
Am pierdut, m-am zbătut, n-am acceptat, apoi am lăsat să se ducă de la mine. Unele au curs zbuciumat în direcția opusă mie, altele au venit lin spre mine. C-așa e în viață? Cumva, o lege nescrisă a compensației?
Nu știu exact. Doar simt că, poate, măcar uneori, pierderile nu ne sunt cu adevărat pierderi, de fapt. Sunt doar pași care ne duc către noi înșine, un pas mai aproape de ceea ce suntem acum, în această clipă. O sumă a toate câte le-am trăit, nu?
Cumva, concluzia e că… măcar uneori câștigăm pierzând?