Sunt mamă de băiat

 Posted by on Thursday, 6 April 2017  Add comments
Apr 062017
 

Sunt mamă de băiat și nu sunt un părinte cloșcă. Înainte să-l am pe Marc credeam că pot să fiu exclusiv mamă de fată. Am crescut cu acest sentiment, mi s-a intipărit în felul de-a fi, nici nu aș fi conceput altfel. Dar, desigur, trebuia să se întâmple diferit și copilul meu să fie băiat. Sunt perfect împăcată cu acest lucru, Marc e EXACT copilul de care eu aveam nevoie, ca om, ca viitoare mamă. Puștiul e un copil perfect. Nu pentru că-i copilul meu, ci pentru că e blând și bun cu adevărat, că e senin și iubitor, că-mi pune palma lui de copil pe obraz când eu îi spun - iartă-mă, copil frumos, că n-am răbdare și energie și timp și bunăvoință și, și, și… și el îmi spune… nu-i nimic, mami, e perfect așa cum ești. Da, e un copil minunat. Isteț și curios, nesigur și timid, copilăros și cu multe frici. E un copil perfect în seninătatea și puritatea sufletului lui și sunt recunoscătoare pentru drumul nostru împreună prin viață.

Sunt mamă de băiat și Puștiul e o lumină în viața mea, o bucățică de cer pentru care sunt recunoscătoare că e aici, acum, așa cum e. Dar el nu e rațiunea mea de a trăi. Nu trăiesc pentru el și prin el. E responsabilitatea cea mai mare din viața mea, e împlinirea pe care mi-o dă sentimentul că ajut la devenirea lui, dar el nu e nici refugiul meu, nici salvarea mea, nici unealta prin care eu am o viață (mai) bună. Mi-am dorit mult un copil, l-am născut trecând prin cea mai mare durere fizică a vieții mele, am avut până acum parte de opt ani și jumătate de viață cu extrem de multe provocări, învăț zi de zi să fiu mamă, de bebeluș, de copil mic, de școlar, de băiat care se îndreaptă extrem, dar extrem de repede, spre pubertate, rupându-se mai mult și mai mult de mine, de noi, adulții din jurul lui și fiind tot mai mult el însuși. Exact așa cum mi se pare firesc să se întâmple.

Sunt mamă de băiat și înțeleg perfect că el e un om separat de mine. Că nu-mi aparține nici mie, nici tatălui lui, nici oamenilor mari din jur. E un om care-și aparține sieși. Că noi suntem aici să-i fim alături, să-l iubim, să-l îndrumăm și să-l sprijinim, dar el are drumul lui, cu visurile lui, cu dezamăgirile lui, cu împlinirile lui. Menirea lui pe lume nu e să mă facă pe mine fericită, nici să-mi fie mie sprijin acum, sau oricând altcândva. Îl iubesc și sunt aici pentru el cu tot ce pot. Nu sunt cât cred că ar trebui să fiu, nu sunt nici pe departe mama ideală, așa cum văd eu idealul ăsta de părințeală, sunt o continuă zbatere în a face lucrurile mai bine cu el și pentru el, dar nu ca el să mă iubească și să-și dedice viața mie, ci ca el să aibă toate șansele să ajungă un om matur întreg din punct de vedere emoțional și să poată să navigheze cu toate pânzele înainte spre tot ceea ce o să însemne viața lui.

Sunt mamă de băiat și vreau să-l ajut să aibă aripi cu care să și zboare, când o fi vremea. Aripi de încredere și speranță, de visuri îndrăznețe și bucurie de-a fi. Încerc să-l ajut să fie încrezător în el și în capacitățile lui, ca el să fie cât mai bine cu el însuși. Vreau să aibă aripi și să zboare cu ele, nu vreau ca aripile lui să fie legate de mine sau de dorințele mele. Zâmbesc de fiecare dată când îmi spune că el nu va pleca niciodată de lângă mine și îi explic că o să vină vremea să se ducă la facultate, că va locui într-un cămin, că va trăi perioade spectaculoase, că e firesc să fie așa și oricât de departe ar alege să meargă, Cluj, București sau o altă țară, va fi firesc și foarte bine, pentru el și pentru mine, totodată. Îi spun că va veni vremea să iubească o femeie și să aibă propria lui familie și zâmbesc când el dă dezaprobator din cap, deh, e la perioada în care fetele n-au loc în lumea lui de joacă cu băieții.

Sunt mamă de băiat și încerc să-l învăț să respecte femeile, pe toți oamenii, de fapt. Pentru că îmi doresc ca el să ajungă să fie un bărbat onest cu el și cu ceilalți, capabil să ofere și să fie prieten și iubit și soț responsabil. Sper din suflet ca va fi iubit și că va iubi la rândul lui, că va primi tot ce poate să primească și că se va dărui și el cu totul. Că va avea alături de el o femeie pe care s-o prețuiască și să o respecte și să fie prețuit și respectat. Îmi doresc pentru el toate acestea și știu despre mine că nu voi o mamă transformată-n soacră acră care găsește nod în papură oricărei femei care se apropie de băiatul ei, veșnic copil sub aripa protectoare. Nu, îl voi încuraja să iubească și să se dăruiască, să respecte și să aprecieze oamenii frumoși, buni, onești.

Sunt mamă de băiat și sper că vom reuși să creștem împreună din relația de mamă – copil într-o relație de prietenească apropiere, respect și înțelegere. Că, oricât de departe va fi și indiferent de alegerile vieții lui, eu voi putea să fiu un om în care are încredere și care îi e aproape, dincolo de distanța fizică. Și chiar dacă drumurile vieții lui vor duce departe de mine, și chiar dacă copilul meu de acum se va transforma într-un adult care n-are timp prea mult de mama lui, va fi ok, îmi doresc ca el să fie fericit, eu voi avea în continuare viața mea, el și-o va purta pe a lui pe propriile lui drumuri și sper doar că vom găsi calea prin care să ținem aproape.

Sunt mamă de băiat și tare sunt recunoscătoare pentru asta. 

mamă de băiat

Like Be the first to like this

  4 Responses to “Sunt mamă de băiat”

  1. Succes ca mamă de băiat… Ori vei fi înjurată de noră, ori veți fi fericiți cu toții, pentru că oricum el spre ea va tinde… happy happy happy
    Dar bine că-l crești în așa fel încât să-ți dai seama că nu va mai fi al tău, atunci.
    P.S. Noi locuim cu soacra. Soțul meu rar se duce să-i facă vreo chestie de care ea are nevoie. Trebuie să-i aduc eu aminte, și el este un bărbat politicos, care o respectă… Dar așa-s băieții… Sper ca al meu să nu fie la fel de lasă-mă să te las sau să ia o soție ca mine, căreia să-i pese să-i fie bine și soacrei… happy

    • Mulțumesc.
      Păi, cred că indiferent cum aș face eu acum lucrurile, tot vor apărea diferențe în modul de-a percepe, de-a accepta, de-a înțelege lucrurile. Se întâmplă și acum, Puștiul are opt ani și seamănă cu mine la caracter, suntem două pietre tari… dar pot și încerc să mă străduiesc să fac cât mai bine lucrurile, pentru el, pentru mine, pentru ceea ce urmează.

      Sărbători frumoase și mulțumesc pentru vizită!

  2. Foarte frumos! eu nu m-am vazut niciodata mama de baiat, dar probabil cand devii te adaptezi happy

    • Da, exact în asentimentul tău. Mereu am crezut că mie mi-e destinat să fiu mamă de fată… până am născut un băiat. Și probabil că așa a trebuit să fie – deh, unele lucruri chiar nu putem să le decidem noi – și am multe de învățat din asta. Dar cred că, indiferent că ești mamă de fată sau ești mamă de băiat, esența e aceeași. Creștem oameni. Întregi emoțional, mental, fizic. Capabili să trăiască din plin, asumându-și ceea ce sunt și fac.

      Sănătate multă. happy

Lasă un răspuns: