Raportez din tren danez

 Posted by on Saturday, 15 April 2017  Add comments
Apr 152017
 

Ce zi azi!

Trezit la patru dimineață, după mult prea puține ore de somn. Durere de cap, de gât, strănutat fără număr, stare de-aia de ascuns sub plapumă. Un taximetrist amabil, o farmacistă înțelegătoare, un aeroport sufocat de oameni. N-am crezut că-n sâmbăta de Paște sunt atât de mulți oameni care pleacă din țară.

Răsăritul de soare deasupra Clujului a fost o minune. Ne-am uitat cu Puștiul de parcă era prima oară când vedeam soarele pe deasupra norilor.

La Malmo, turbulențe. Aterizare care ne-a scos din amorțeală. Bus-ul spre Copenhaga așteptându-ne pe noi. Oresund sub o pătură groasă de nori îmbuibați de supărare, dar tot impresionant marele pod care leagă cele două țări.

Copenhaga. Ahh, Copenhaga. Acest oraș poveste, pentru mine. Când eram copil, nu credeam că există cu adevărat ci că e un oraș doar din povești. Serios. Apoi, în 2003, când am fost prima oară, m-am simțit ca Alice în Țara Minunilor.

Azi ploaie la Copenhaga. Frig tare. Sumbru și cenușiu, oameni grăbiți, umbrele și pelerine de ploaie în toate direcțiile, formele și culorile. Ne-am înarmat cu toată dorința de-a fi în acest oraș, am luat pe noi toate hainele pe care le-am avut în bagaj și am pornit pe străzi.

Pe orice vreme, Copenhaga e unul dintre cele orașele ce-mi sunt cel mai aproape de suflet. Are un ceva anume care-mi e tare drag. L-am dus pe Puști în câteva locuri în care-am mai fost, i-am arătat niște bănci pe care m-am așezat eu demult ca să privesc lumea de pe străzi, am stat o vreme într-un magazin Lego, să ne încălzim și la propriu, și la figurat, pentru zilele care urmează la Legoland și ne-am lipit de un grup de turiști ghidați de o fată daneză foarte glumeață și zâmbăreață, parcă tocmai în ciuda vremii.

Grea zi azi. Obositoare, cu frig prea mult în oase, dar zi așa de colorată. Cu atât de multă bucurie a Puștiului care s-a trezit dimineață foarte energic, a fost gata de plecare în cinci minute și a declarat entuziast – nu mă lasă fericirea să dorm, să mergem!

Și-acum suntem într-un tren care vorbește despre civilizație, așa cum ar trebui să fie, cu de toate la îndemână, priză, internet, loc pentru biciclete și cărucioare, scaune confortabile, baie funcțională curată, cu săpun lichid și șervețele. Tocmai am avut parte și de spectacolul magnific al unui curcubeu.

Puștiul a auzit el, la meciul de fotbal la care-a fost de curând, România – Danemarca, că această țară ar fi cea mai fericită din lume. Și parcă, inevitabil, ceva efect o fi având și asupra noastră. El se bucură de fiecare moment, eu, deși suflu greu și mă doare carnea pe mine, simt că mi se-așează mai într-o parte gândurile războinice și că e loc de împăcare.

S-auzim de bine. Și să (ne) fie zile cu bucurie.

Danemarca aprilie 2017 (1.1)

Danemarca aprilie 2017 (2.2)

Like 1 blogger likes this
avatar

Lasă un răspuns: