După două zile de stat în pat, la propriu, azi am decis să ieșim la aer, amândoi. Oricum, afară erau peste 10 grade, vreme mai mult de toamnă mohorâtă, decât de iarnă. Și, dacă tot părea totul în jur doar natură moartă, ne-am zis să o însuflețim un pic. Și să mai uităm și noi… el de medicamente, eu de prea multe mâncăruri grele, prăjituri&co.
Puștiul a declarat senin, la un moment dat – sunt foarte fericit azi, mami! și-a mai străbătut, timp de două ore și ceva, o bucată zdravănă de Satu Mare (unde suntem, de sărbători, la bunicii Puștiului), pe jos, fără să se plângă deloc, cum nu-i prea stă în fire, deci, clar că nu ne-a fost deloc rău azi…
(nu-i genial cum a pupat el renul și i-a spus că n-o să-l uite?)
Gata, de-acum putem să nu mai vorbim de Crăciun, de magie și sărbătoare, să mai treacă micul hop al lui 2013 spre noul an, și putem să ne vedem de-ale noastre, firești… pentru mine asta înseamnă planuri pentru anul ce vine, multe lucruri de pus la punct, probleme de rezolvat….
Aşa am mîngîiat şi eu tramvaiul de la Brăila în ’91 cînd am fost dat afară fiindcă trebuiau făcute “restructurări”…
Cred că penultima ţi se potriveşte prea bine… prea porţi tu lumea pe umeri ca o Atlasă…

Iar Puştiul e un scump, ca de obicei.
ahaah. să vezi la ce m-am gândit eu, la cei trași pe roată…
)
8O 8O 8O
Bag samă lenevitul în pat nu-ţi prieşte deloc, ba dimpotrivă – îţi dă numai idei de-alea grele!