M-am gândit să scriu un lucru care a fost deosebit azi. Unul singur. Apoi, poate voi scrie despre două. Sau trei. Poate într-o zi va fi o listă de zece. Sau nu. Dar nici nu va conta. Important va fi faptul c-am dat un plus de valoare unor clipe, trăiri, lucruri, întâmplări, oferindu-le un loc privilegiat în cartea amintirilor.
Deci… azi, într-un mod surprinzător, la telefon, o doamnă pe care o apreciez tare mult mi-a spus, cu un entuziasm autentic – Loredana, îmi place de mor mailul pe care mi l-ai scris. Am râs cu inima, instantaneu, credeți-mă și mi-a crescut sufletul a încredere, ca și copiii care-s lăudați că le-a reușit ceva ce-au vrut să realizeze. Pentru că era un mail pe care-l scrisesem cu multe semne de întrebare în minte, cu teamă. Și conversația ce i-a urmat a fost, pentru mine, ca un răspuns la întrebarea pe care o pusesem ieri. Cum voi face să fiu o femeie care are mai multă încredere în ea? Era parcă îmi zicea – uite, așa, pur și simplu, capul sus, ai de ce să fii ok, tu cu tine. Și azi am fost. Și sunt. Și e bine.
Hai, spuneți-mi și voi un lucru, ceva, orice, ce-ați făcut azi, sau ați spus sau vi s-a spus sau ați trăit, ceva ce v-a adus o bucurie, una simplă, clară, reală?
Și eu am avut astăzi o bucurie care mi-a luminat sufletul. După o zi de muncă foarte agitată, în care am făcut eforturi să nu explodez, cineva a scris despre mine câteva cuvinte frumoase. Nu aștept laude, dar aprecierea despre care vorbesc a venit de la o persoană pe care o prețuiesc mult. Fără să o cunosc (în sensul general acceptat). O zi proastă se încheie cu o seară frumoasă.
tot de la oameni ne vin bucuriile…
Azi am fost. Sper sa fiu si maine.
între timp, a trecut și mâine… ai fost?
Ieşind pe poartă după o bere, m-am întîlnit cu unul din puţinii prieteni din copilărie care, din fericire, locuieşte aproape. Mai vorbim pe “mess”, dar nu e totuna. Acum am vorbit de-adevăratelea, ca oamenii. Am stat la colţ de stradă, am admirat mămicile sau puştoaicele, am înjurat şoferii maşinilor de lux… Ăsta e unul dintre lucrurile importante, pentru mine: întîlnirea cu oameni dragi. Şi a fost o mare bucurie.
Şi mai e o chestie: la magazin, cu ochii după bere şi mintea aiurea, mă trezesc că vînzătoarea îmi atrage atenţia: “avem şi biscuiţii aceia care vă plac, nu luaţi?” Ei uite, printre lucrurile alea simple ale vieţii, e ceva ca un om să ţină minte ce-ţi place ori ce nu şi să te tragă blînd de mînecă dacă nu eşti atent. Ştiu, în situaţia de faţă e un procent oarecare de interes: vînzarea. Dar restul e şi ceva care ţine de relaţiile interumane, de dorinţa de a face bine cuiva. Cel puţin aşa vreau să cred, că nu e 100% interes. Şi iată, a fost încă un mic prilej de bucurie.
Da, lucrurile simple, pe care de mult prea multe ori nu le băgăm în seamă, ne-ar putea aduce bucurii, dacă am sta o clipă să le judecăm la adevărata lor valoare…
n-avem timp…
… sau timpul nu ne (mai) are pe noi? Cum am putea noi să avem timp, cînd timpul e cea mai intangibilă noţiune din Univers? Putem doar să facem eforturi să ne încadrăm în acea “felie” dorită, înainte să treacă mai departe. Dacă vrei, e acea clipă pe care trebuie s-o calculezi bine înainte de-a sări în joc, atunci cînd doi învîrt coarda: dacă stai prea mult să te gîndeşti, se plictisesc şi obosesc, iar dacă te grăbeşti, te împiedici şi strici jocul.
Cel mai bun lucru care mi s-a intamplat azi??? Nu mi s-a intamplat nimic rau
Asta e un lucru foarte bun.
și totuși, parcă ar trebui un pic mai mult…
Pingback: Lucruri, momente, trăiri, bucurii (2) » normalitateAnormală | normalitateAnormală