Lucruri mici, bucurii mari

 Posted by on Sunday, 29 January 2017  Add comments
Jan 292017
 

Iarnă adevărată la Baia Mare. Zapadă multă, de mult timp. Un decembrie cu ninsori abundente, un ianuarie cu multe grade sub zero, până dincolo de minus douăzeci. O vreme, desigur, absolut deloc prietenoasă cu bicicletele. Și un dor de pedalat, pe măsură.

Ieri îmi ziceam că ar fi tare bine dacă aș scoate bicicleta la lumină. Azi, pregătindu-mă să plec de-acasă, am uitat. Am parcurs o parte din drumul pe care-l aveam de făcut, pe jos, aventurându-mă pe trotuarele – patinoar și printre gândurile haotice din capul meu. Bucurându-mă de soare, mi-am amintit de bicicletă. Și m-am întors. Da, pe bună dreptate, nici lucrurile mici nu-s chiar așa lipsite de efort. Efort psihic măcar, împotriva comodității. Bicicleta, parcată la loc sigur de câteva luni, cu cele douăzeci de kilograme ale ei și cu roțile total dezumflate, mai că m-a făcut să renunț. Tare am vrut să-i întorc spatele și să-mi continui ziua pe jos. Dar am cărat-o pe scări și-apoi am târât-o, la propriu, pe gheața de pe trotuare, până la o benzinărie din apropiere, unde puteam să umplu cauciucurile cu aer.

Bucuria care mi-a inundat, pur și simplu, fiecare colțișor de suflet, a fost magică. Parcă surprinzătoare de fiecare dată. Zău. Râdeam singură în timp ce pedalam pe carosabil și-mi repetam – bicicleta, bicicleta, ce drag mi-e de bicicleta mea, ce emoție și bucurie. Aer rece tare, soare și cer minunat de senin, străzi liniștite de duminică, circulație puțină pe șosele, ce mai, frumos și bine. Am simțit că îmi cresc aripi în suflet.

Cred că trăim mult din inerție. O zi și încă o zi, executăm sarcini, repetăm mecanic acțiuni, ne facem treaba, mai cu entuziasm, mai fără, toate într-un ciclu care ne pare firesc. Și uităm, uităm așa de mult să ne bucurăm. Simplu, frumos. Uităm să facem lucruri care chiar ne aduc bucurie autentică. Ocupați cu viața de zi cu zi, nu trăim. Și știu, sunt dintre cei norocoși, am multe lucruri care mă bucură, munca mea zilnică nu-i un job ci o cauză în care cred, toate lucrurile în care cred și pentru care lupt, au sens și îmi aduc plus valoare în viață. Nu mă bucur pe cât aș avea motive și-mi reproșez asta. Și pentru zile ca cea de azi, cu oameni frumoși și astfel de bucurie copilărească, tare sunt recunoscătoare. Cum ziceam, e mai mult bine decât rău. Când reușesc să simt asta, mi-e tare prețios.

Pe voi, ce v-a bucurat azi? Ieri, zilele acestea?! Sau ce v-ar bucura? Dar așa, simplu și copleșitor de frumos?

bucurie la minus grade

Like Be the first to like this

Lasă un răspuns: