Ce mi-am dorit eu în 2013

 

Se tot spune că e mai bine să trăiești, pur și simplu, decât să îți faci liste cu lucruri pe care să le îndeplinești. Așa o fi dar eu am nevoie să-mi fac planuri, mie mi se pare folositoare, eu simt că mă ajută. Trebuie să îmi țină mintea și timpul ocupate, să fie acolo, puse pe hârtie, ori de câte ori am nevoie ca motivația și determinarea să nu fie știrbită, să pot merge mai departe.

Anul trecut mi-am făcut multe planuri, am bifat cam tot ce-a fost pe lista aceea și, în plus, viața mi-a scos în cale multe alte lucruri la care nu mă așteptam, care au schimbat ceva în viața mea. Anul trecut a fost un an în care am făcut lucruri care mi-au arătat că pot, că trebuie, că există o cale de-a ieși din umbra nesiguranțelor, că… are rost.

Anul 2013 o să fie, pentru mine, un an al schimbărilor, nu doar pentru că vreau ci mai ales pentru că trebuie, pentru că situația mea, din multe puncte de vedere, nu mai poate continua mult așa cum e. Sunt probleme grele, critice, care mă afundă dar sper că vor fi, cumva, rezolvate toate la timpul lor și îmi doresc din suflet să le pot face față cu bine.

Anul ăsta planurile nu mi-s încă clare. Poate că sunt multe lucruri pe care vreau să le fac și tot amân să le pun pe hârtie de teamă să nu am senzația că-s prea multe și imposibil de realizat. Dar sunt niște lucruri care mi-s clare, pe care știu sigur că le voi face și asta mă motivează mult să merg înainte.

Știu sigur că anul ăsta voi merge mult cu bicicleta. Mi-e drag de ea și mi-e dor în fiecare zi de pedalat. Dar nu, nu sunt o biciclistă de iarnă, prefer să o țin pe Madame în casă, la căldură, ferită de intemperii și să aștept, împreună cu ea, primăvara. Clar, am să pedalez mult. Și Baia Mare o să aibă parte de cea de-a doua ediție a evenimentului SkirtBike, undeva spre vară… fuste, fete, biciclete, știți voi, povestea aceea frumoasă…

O să călătoresc mult. Adică, sper și mă zbat pentru a face din asta un mod de viață. Am început anul plecând la Praga, voi continua cu câteva zile de sfârșit de martie petrecute la Milano. Așa, un fel de escapadă doar cu fetele, o mare premieră pentru mine, știu că o să fie frumos chiar dacă am mai fost la Milano de trei ori până acum.

(Acesta e unul din marile câștiguri ale anului trecut, oamenii pe care i-am cunoscut, de care m-am apropiat, ăsta e un punct important în viața mea, unul care va conta, extrem de mult, și în 2013. Sper să reușesc să fiu pe cât de implicată mi-aș dori și să le arăt celor care-mi sunt aproape cât de mult contează pentru mine.)

Apoi, undeva în luna mai ar trebui să fiu la Chișinău, la un  festival al baloanelor cu aer cald. Lumea baloanelor e una fascinantă și nu o să ratez nici o ocazie de-a face parte din ea. În plus, Chișinăul e un oraș pe care-mi doresc de mult să-l văd, de fapt, întreaga Moldovă are un farmec aparte…

Îl voi duce, iar, pe Puști, la mare. Dar îmi doresc mult să nu aleg România, să nu fiu forțată de posibilitățile reduse să aleg România. N-aș avea nimic împotriva litoralului românesc dacă ar fi curățenie, dacă oamenii ar fi civilizați. Așa că sunt deja în căutare de o ofertă bună pentru mers la mare, cel mai probabil în Grecia, în a doua jumătate a lunii august.

Mi-aș dori mult să ajung anul acesta încă o dată la Praga, într-un anotimp încă verde. Așa, să se întregească povestea orașului ăstuia, să pot să spun că l-am văzut, l-am trăit, l-am simțit, cu totul, așa cum trebuia. Dar, să vedem…

În rest, încerc să nu îmi fac planuri cu prea mult timp înainte. O să mă ocup de organizare pentru Maramureș Balloon Fiesta  care o să fie în toamnă și baloanele cu aer cald iar îmi vor umple lumea și-o să facem și o altă ediție de Kids for Kids, proiectul social prin care vom ajuta niște copii dar am nevoie mai mult ca anul ăsta să se schimbe lucrurile în viața mea decât să alerg după împlinirea unor targete. Am nevoie mare să se contureze drumul pe care trebuie să merg. Să simt că acela – unul cât de cât clar – e rostul. Și asta mi se pare indubitabil mai greu decât faptul că reușesc să fac toate celelalte lucruri pe care mi le propun. Și nici nu-i la alegere.

Adevărul e că asta mi-aș dori cel mai mult. Ca în anul ăsta viața mea să intre pe un făgaș normal. Mda, într-o anormalitate care nu se va schimba prea curând. Dar, sănătoși să fim, că bucuroși le-om duce pe toate, nu?

  One Response to “Ce mi-am dorit eu în 2013”

  1. step by step cu determinare si vointa, inspiratia n-are de ce sta laoparte! asa ca succes, daca pe langa cele doua criterii ar mai trebui completat cu ceva sa iasa totul bine! happy

Lasă un răspuns: