2013. De la cap și până la coadă.

 

Am decis, tot citind articole încărcate, pline de viață ale multor oameni, legate de anul 2013, să scriu o altfel de retrospectivă, față de ceea ce aveam în minte.

Vreau să privesc în urmă la momentele frumoase ale lui 2013, să le apreciez, fără să mă gândesc, ca întotdeauna, că, dacă într-o direcție, două sau trei, lucrurile nu-s așa cum trebuie, nu pot să mă bucur de cele care sunt bune, totuși. Și-o voi lua, pur și simplu, pas cu pas, amănunțit… poate voi fi nevoită, așa, să recunosc lucrurile frumoase din viața mea, că sunt, știu asta!

Ianuarie

DSC03269

În ianuarie am pornit pe drumul normalității anormale.com, domeniu propriu, care, sincer, nu știu dacă mi-a adus vreun plus, sau doar bătaie de cap mai multă.

Am fost la Praga de ziua mea, îndulcind un pic ziua asta pentru care simt mereu și nerăbdare, și teamă. Despre cum am trăit și simțit Praga iarna, chiar înzăpezită, am scris aici, aici, și aici.

Cât de mult îndrăznim să visăm? Puneam întrebarea asta și cred că răspunsul va fi întotdeauna altul, și totuși, același…

Februarie

Aproape că aș putea spune că a fost doar o lună cruntă de iarnă, doar aproape…

Am scris pentru vALLuntar articolul despre Kim, o carte superbă, și-am plantat niște copaci…

Am luat o decizie importantă, de-a schimba locul de muncă și am pedalat, la propriu, pe-un nou drum.

Puștiul a desenat aparatul de făcut inimi, după o logică care încă reușește să mă pună pe gânduri.

Martie

2013 (3)

Prima zi de martie n-a însemnat, cum speram, prima zi de primăvară, ci prima zi la noul loc de muncă. Domeniu nou, oameni noi, poveste nouă.

E ziua ta și tu ești draga mea, mi-a zis Puștiul de 8 martie…

Am scris articolul despre Roma, pentru paravion.ro, la invitația Elenei.

Două zile la București au însemnat Târg de Turism și întâlnirea binevenită, proaspătă și caldă, cu Mira.

V-am salutat, la sfârșit de martie, din Torino, v-am spus de ce nu îmi place la Milano, dar și despre delicatesele italiene.

Aprilie

Articolul despre Copiii noștri. Fără etichete, o campanie care n-ar trebui să lase indiferent nici un om.

7 aprilie a fost o zi memorabilă. Ziua în care l-am învățat pe Marc să meargă pe bicicletă, fără roți ajutătoare. Bucuroși și-acum că am insistat atunci. Unul dintre momente speciale ale lui 2013.

Am petrecut două zile faine la Cluj, cu oameni faini, animale faine, la Moara de Vânt

De azi o să am mai mult încredere în mine, am zis atunci. Normal că nu mi-a ieșit…

Mai

2013 (1)

Am tras o primă linie după o lună de bătălie feminină și concluzia m-a mulțumit. M-am bucurat să o întâlnesc pe Andreea.

O zi în Ungaria, la Sosto, la grădina zoologică, i-a adus Puștiului un bagaj de amintiri frumoase.

Despre noi două, bicicleta mea și cu mine, am scris mult. Aici am făcut și ședință foto biciclistică.

S-au făcut zece ani de la absolvirea primei facultăți. Nostalgie…

O decizie pe care mi-a fost greu să o iau, dar care se impunea atunci, amânarea SkirtBike Baia Mare.

Iunie

2013 (2)

O jumătate din luna iunie a însemnat o călătorie deosebită pentru mine. Tările Baltice și Scandinavia, încursiune, fulgerătoare și, clar, insuficientă, într-o altă lume.

Un alt moment absolut special al lui 2013 a fost dimineața mea în Finlanda... Închid ochii și mi-aduc aminte de o senzație greu de pus în cuvinte.

O noapte albă pe un feribot, Danemarca și minunatul sat pescăresc Dragor, seara frumoasă și singuratică de la Schwerin, din Germania, doar câteva dintre momente trăite intens în luna iunie.

Sunt stângace și dau dovadă de stângăcie. Recunosc.

Am scris, pe drum, la cald, despre un om cu păr alb și suflet bun, care mi-a fost aproape într-un mod așa frumos…

Ce simțeam de mult să le spun, să vă spun, ca să le cunoașteți, despre ele, fetele mele, am scris cu sufletul.

V-am arătat Copenhaga, în imagini, așa cum îmi inchipuiam că e, când nu credeam că voi ajunge curând acolo. Frumoasă.

Puștiul a avut serbarea de sfârșit de an, prima la care eu n-am participat.

M-am dus, încă o dată, un pic mai aproape de cer, acolo unde mă cheamă dorurile din suflet. În Praga, un zbor într-un fel de balon…

Iulie

2013 (4)

Iulie a debutat cu o altă ediție SkirtBike Baia Mare, pentru care am muncit extrem de mult luni întregi. Și-a ieșit bine, bine de tot… A fost atunci un alt moment special al lui 2013...  când stăteam cele patru fete și ne uitam îngrozite cum plouă cu găleata afară, și ne simțeam terminate, și ziua s-a înseninat apoi…

Andreea a scris un articol atât de frumos despre mine și despre SkirtBike…

Într-o zi în care n-a vrut ploaia să mă ocolească, am făcut, cu bicicleta, drumul dintre Baia Mare și Satu Mare. Singură.

Am scris despre cărțile pe care voi mi le-ați recomandat să le citesc.

O bucurie pentru Puști, pentru amândoi, de fapt, a fost prima lui noapte în camping, în cort. Două zile faine.

În luna iulie, cu ajutorul celor de la Bicitalia, am reușit să oferim cadou o bicicletă frumoasă unei fete frumoase.

Un strop de nebunie care aduce atât de multe. O clipă, bilete Wizz cumpărate și-o bucurie mare.

August

Am stat prima oară într-un hamac.

Am scris, inspirată de Ioana, un articol greu de scris, greu de digerat. De viață reală.

V-am povestit despre cea mai frumoasă zi din viața mea. Cred sincer că nimic nu o va egala.

O zi în Skiathos. Il dolce far niente grecesc…

În 22 august, ziua cu the greatest moment al lui 2013, am scris scrisoarea pentru fiul meu, cel mai citit articol de aici. Și cel mai frumos, știu.

Am simțit că trebuie să scriu un articol pro Grecia continentală.

Mi-am făcut propriul Jar of Happiness. Până acum, să zicem că e umplut cam pe sfert…

Septembrie

belgia,prima zi (3)

M-am mai dus o dată, scurt, în Grecia, la Marea Egee. Și-am simțit că vine toamna…

Povestea cu copilul ucis de câini m-a făcut să tremur. De spaimă, de revoltă.

Într-o altă vizită la Cluj, am cunoscut-o pe Bia. Și tare bine mi-a părut.

În prima zi de grădiniță, din ultimul an, l-am lăsat acolo tot cu ochii în lacrimi, ca și-n grupa mică…

Am finalizat, după multă bătaie de cap și alergătură, înființarea Asociației SENS.

Am avut parte, în Belgia, de zile speciale. Povești cu suflet, despre oameni frumoși, biciclete și tări superbe, am scris aici, aici, și aici.

Octombrie

2013 (5)

Luna octombrie, a baloanelor cu aer cald. Dar și a oamenilor.

Primul zbor, unul lin și plăcut, al Puștiului. O filă frumoasă din povestea vieții lui.

Leac pentru suflet, o ieșire la munte. Toamnă caldă și Puști vesel.

Am zburat cu motoparapanta și a fost absolut fabulos. Mai vreau.

Noiembrie

Am început luna cu o veste care mi-a tăiat direct în carne vie. Și-apoi ne-am pornit la luptă.

Am decis să mă implic în campania ShoeBox. Excelentă decizie.

Am mers mult cu bicicletele, timp frumos petrecut împreună, și-ntr-o dimineață Puștiul m-a trezit cu flori.

Despre oameni frumoși. Un articol care mi-e foarte drag.

Tratamentul lui Marc a început să dea roade. Și mănușile să zâmbească.

Decembrie

2013 (6)

Am închis calculatorul și m-am dus să mă întâlnesc cu mine, în natură.

Ne-am jucat în prima zăpadă bună, bună, am făcut îngerași și om de zăpadă. Ce timp senin și vesel a fost.

Am dat interviuri, am fost la emisiuni la tv, m-am ocupat de ShoeBox, mi-a umplut viața. Și agenția unde lucrez.

Ne-am făcut un decor de iarnă, a fost serbarea de Crăciun, și mi-am scris mie o scrisoare. După discuții cu oameni deosebiți. Loredana, Diana, Lucian, mulțumesc.

Am întâlnit sute de copii, am împărțit sute de cadouri. Dar nouă dintre ei mi-au ajuns direct la suflet. La ei am revenit, acolo ne-am petrecut, cu Puștiul, ajunul sărbătorilor. Un alt moment extrem de special din 2013.

În noaptea de Crăciun am fost cu Marc la Urgență, ne-am apucat de tratament, și s-a bucurat de cadouri așa, febril cum era, la miez de noapte. Dar n-a fost atât de rău pe cât putea fi.

Și s-a dus și decembrie cel aglomerat, dar care mi-a plăcut pentru că am fost tare ocupată să primesc lecții de la viață.

Acum, că le-am sintetizat pe toate astea, și-s alea bune, o parte doar dintre ele… parcă nu-mi vine să scriu de cele rele. Că 2013 mi-a fost an greu, emoțional, că am avut parte de multe coborâșuri sufletești, de multe lacrimi și dureri crunte. Că încrederea în mine n-a crescut, că nu m-am simțit nici mai puternică, nici mai capabilă să trec mai ușor prin viață. Că mi-s lipsurile emoționale la cote mari, că m-am pierdut de extrem de multe ori, că mare parte din relații mi-au fost conflictuale și am suferit mult, că tristețea a fost la ea acasă. Și multe, multe altele, pe care-mi vine să le las deoparte acum. Să vedem, poate reușesc în 2014 ce n-am putut anul ăsta. Se simte, oricum, că am o stare de spirit mai bună decât mă așteptam chiar eu. Măcar de-ar fi de bun augur.

Lasă un răspuns: