Dor. De mine în rochie, tare de mult n-am mai îmbrăcat una. De primăvară, cu dealul îmbrăcat în haine mov. De ciorba de burtă, pe care o mănânc de vreo două ori pe an. De lume mare văzută prin ochi miraţi de copil. De gustul cireşelor coapte şi al lunii iunie. De înălţimi, şi cer limpede, şi parfum de libertate.
Like Be the first to like this
Las’ că vine ea vara… Pregăteşte o rochie mov .
Ştiu că vine. Certitudinile astea ar trebuie să ne facă aşteptările mai.. neaşteptări? Rochia, cine ştie, poate îmi iese în cale…
De fapt, ştii bine care-s singurele certitudini ale vieţii omeneşti… În rest, poate nici vara nu mai vine şi soarele nu mai străluceşte vreodată pe strada ta, a mea ori a altcuiva… Totul e cu “poate” şi “să sperăm că”. Aşa că “să sperăm că o veni vara” şi “poate o să găseşti rochia aia frumoasă, mov”.
În rest, mă mulţumesc cu ciorba de burtă şi îi cedez cu dragă inimă, lui Ovi, cireşele.
Am vazut si eu in piata cirese dar erau 15 euro kg asa ca m’am multumit cu o cutie de capsuni
.
15 euro pentru un kg de cireşe venite de unde? Adică, na, nu ştiu eu… căpşuni or fi crescând în ceva sere dar cireşele?
nu-mi place ciorba de burta… dar… ciresele… ah… ciresele sunt minunate… vreau si eu…
Ovi, dacă mai aştepţi un pic, îţi trimit o porţie zdravănă culese chiar de mine…
sunt rabdator din fire… mai ales pentru cirese…