Curățenie prin suflet

 Posted by on Sunday, 22 January 2017  Add comments
Jan 222017
 

Mai degrabă facem curățenie printre lucruri, decât să facem prin suflet. Mă învârt prin casă căutând ceva ce-ar avea sens să fie pus în ordine, ca să se mai așeze și gândurile din capul meu. Spăl vase, deși nu-i activitatea mea preferată. Sortez documente și hârtii, zău că-i efort, m-așteaptă de multă vreme, doar le adun vraf și le pasez unui mâine care nu vine repede. Aranjez jucării și înșir armată de omuleți Lego, ce bine-i pe acolo, în lumea imaginației, poate fi război fără durere. Aceasta e, uneori, cea mai bună metodă de relaxare mentală, de așezare a haosului din capul meu, se tot spune că există o legătură între ordinea din jurul nostru și ordinea din noi înșine. Probabil că nu-i pe deplin valabil, sau poate e și invers, că la mine dezordinea-i mai mult în cap, decât printre lucruri.

În momentele acestea de liniștire mentală, mai ales după un vârtej crunt, după niște furtuni care m-au purtat pe coclauri emoționale, măcar vine vremea să pot privi lucrurile cu mai puțină încrâncenare, cu mai puțină războire, să pot accepta puncte de vedere diferite și să pot, cel puțin să pot încerca să-mi explic de ce și de unde vine nevoia de răutate pe care o purtăm în noi, cei mai mulți dintre noi?! Îmi spun că e un sistem de apărare. Ca să ne apărăm pe noi înșine, îl lovim pe ceilalți. E metoda cea mai la îndemână, oricât de trist ar părea, asta facem. Aruncăm cu vorbe grele, care taie pe-acolo, prin suflet. Izbim în ceilalți cu tăceri nimicitoare. Pentru că ne e frică, pentru că zona de confort asta înseamnă, să ne apărăm, să ne ferim de a fi vulnerabili, să stăm tare pe poziție, ca nu cumva să fim noi cei răniți. Dar mai e și răutatea gratuită pe care nu mi-o pot explica. O fi având și ea ceva în spate, explicații, scuze, motive, dar nu pot mereu percepe de ce există.

Îi rănim pe oameni și nu pe oricare oameni, ci tocmai pe cei de care ne pasă. Nu știu de ce considerăm că avem dreptul să aruncăm cu săgeți otrăvite în ei, să proiectăm asupra lor durerile și frustrările pe care noi înșine le purtăm în noi. De ce-i considerăm datori să împartă cu noi propria noastră povară a neputințelor?! Pentru că ne sunt aproape și ni se cuvine, de drept, să-i iubim, dar să-i și rănim?! Mi se pare că prea mult orgoliile ne dictează acțiunile și nu afecțiunea pe care le-o purtăm oamenilor, dragul care ne leagă de ei. Și e trist și e dureros și această treabă a relațiilor umane zău că-i cea mai păguboasă afacere.

Să ne facem curățenie prin suflet, dar nu aruncând mizeria în sufletele altora. 

razboi fara durere

Like Be the first to like this

  9 Responses to “Curățenie prin suflet”

  1. Cum ai spus catre sfarsit – din mandrie. Nu mandria aia care se lauda, ci mandria-boala ascunsa, pe care majoritatea habar n are c-o poarta povara grea si neinteleasa. Si pe mine inca ma uimeste rautatea gratuita, nu ca autoaparare, fara justificare , desi am inteles ca asuprirea pe care o poarta fara sa stie in suflete, se cere “varsata” cumva in capul altuia. Curatenie in suflet se face doar prin spovedanie, ceea ce multi nu vor sa stie, tot din mandrie.

  2. Poate că e așa cum spuneți voi și spovedania ajută. Poate, nu contest asta. Dar cred că e firesc și corect ca fiecare punct de vedere să fie acceptat, nu doar unul să fie considerat… singurul. Oamenii care nu văd lucrurile așa, e dreptul lor. Să amâne, să nu creadă, să… orice. Nu știu dacă din mândrie nu vor să știe, dacă aleg să nu creadă, pentru că au alte crezuri… sau poate nu cred, dintr-o neputință.
    Cred că e o discuție amplă și totuși extrem de personală, de intimă. Cred că orice aș crede eu, n-aș avea nici un drept să spun că ceea ce crede altul e greșit.

    În ceea ce privește răutatea, există una pe care-o considerăm gratuită, pentru că nu-i înțelegem motivele. Dar ele trebuie să fie. Cred sincer că nimeni nu rănește pe cineva doar de dragul de-a răni. Ci toate-s urmări a traumelor pe care le purtăm… happy

    • Loredana, nu stiu de ce insisti atat pe “dreptul de a crede ce vrea fiecare”, doar nu l-a contestat nimeni! Am observat ceva foarte interesant. Sunt vremuri in care sintagma “fiecare are dreptul sa creada ce vrea” (nu e un principiu din pacate, doar o sintagma) este de fapt sinonima cu “AM DREPTUL SA NU TE ASCULT” – in intelesul “sa nu fiu ATENT la ce spui”. Foarte interesant. Nu mai exista polemici cordiale cu argumente si contraargumente, pare ca “dreptul de a crede ce vrem fiecare” ne-a derobat de obligatia umana de a asculta ce are de spus cineva si de a reflecta asupra a ceea ce a spus. Nu mai exista nici efortul unor contraargumente. Rezultatul este un dialog al surzilor cu o agresivitate crescuta si o stare anxioasa si nervoasa de care “beneficiem” cu totii. Un subiect posibil pentru tine!

      • Să știi că nu văd lucrurile așa, nu-i egal, pentru mine, între dreptul de-a crede fiecare cum dorește și dreptul de a nu asculta. Chiar nu, onest îți spun. Sunt atentă la puncte de vedere diferite. Încerc să ascult și să înțeleg. În discuțiile mele de zi cu zi, argumentele contează. Ca eu să pot fi implicată în ceva, să cred în ceva, să înțeleg și să fiu de acord cu ceva, argumentele sunt foarte necesare. Logic, clar, explicat. Și așa funcționez. Cu dialog. Zi de zi.

        În ceea ce privește credința, nu mă ajută argumentele altora. Nu e o agresivitate și nici un refuz, ci doar un drum pe care simt că trebuie să merg singură, nu pentru că alții spun că așa e necesar, că așa se face, că e singura cale, etc. Așa simt eu. Că e un drum al meu, de căutare, de extrem de multă căutare, crede-mă, de dorință de-a înțelege și a crede și a simți, un drum prea intim și personal pentru mine, ca să-l pot discuta rațional. Înțelegi?

        • Ce nu inteleg este de ce te simti presata de o simpla afirmatie, de ce vorbesti despre credinta cand noi n-am spus decat ca daca vrei sa-ti faci curatenie in suflet n-o poti face decat prin spovedanie. N am propovaduit nimic, am afirmat ceva ce noi am probat. Tu cum iti faci curatenie in suflet? Chiar ma intereseaza! Normal ca fiecare isi are propriile cautari si propria cale de urmat si e minunat ca tu cauti! Intelegi?!
          Cand am spus “un subiect posibil pt tine” am vorbit la propriu, fiindca tie iti plac (si mie) subiectele mai putin facile si le tratezi (frumos, parerea mea) aici, era o sugestie sau o propunere de a aborda un asemenea subiect. Nu era vorba de tine, era o constatare a mea, referitor la “am dreptul sa nu te ascult”. Chiar as vrea sa verific daca mai ajung si altii la impresia asta! Virtualul asta produce neintelegeri!!Nu-i nimic, se lamuresc toate cu bunavointa!

          • Nu mă simt presată. Nici deranjată. happy
            Vorbesc despre credință pentru că, în mintea mea, spovedania n-are sens altfel, dacă nu crezi, pentru ce să faci asta? Așadar, spovedania și credința nu au cum să fie două lucruri separate, deci e firesc să menționez așa. happy Și e în regulă, dacă voi ați probat și pentru voi așa funcționează, bravo vouă, sunteți norocoase că ați găsit calea.

            Cât despre cum îmi fac eu curățenie în suflet, da, e un subiect de luat în seamă, nici nu știu dacă pot să dau un răspuns clar.
            E drept că o astfel de comunicare poate să producă neînțelegeri, una se spune și alta se înțelege, însă… chiar nu e în intenția mea nici să atac, nici să iau afirmațiile care vin spre mine ca un atac… happy

  3. Draga mea, tu ești prea minunata, prea trăire, prea cer, prea natura ca sa nu crezi în Dumnezeu. Pur și simplu, simt ca ai un suflet bun. Am speranta ca o sa-l și găsești pe Dumnezeu, trebuie doar sa și faci pași în direcția asta. Sa zicem ca poate nu crezi nici în preot, poate ca spui despre el ca e și el un om, la serviciu, de ce sa mă duc sa-i spun ale mele.
    Eu in locul tău m-as duce sa caut un popa bun, și deștept și i-as spune: uite ce e părinte, eu nu cred în asta și în cealaltă. Și nu pot sa înțeleg nici…. si toate cate te rod. Știi, lumea a ajuns sa amestece credinta intr-o oala mare cu atâtea alte născociri pe lângă încât e greu sa mai ramai cu mintea limpede.
    Dacă ești o fata deșteaptă vei cauta sa afli și adevărul despre credinta ta.
    Oare de ce merg atâția oameni la spovedit și ies de acolo puțin mai împăcați? Oare chiar toți or luat-o razna?

  4. happy Nu poti face curatenie in suflet lovind in altcineva, cum nu poti face curat intr-o casa scuturand mizeria in alta camera, e un mod de a ne elibera, dar mai devreme sau mai tarziu trebuie sa dam piept cu mizeria noastra sau din contra sa o lasam sa creasca, sa o ascundem sub covor, sa o mascam si sa “speram” ca atunci cand se revarsa peste noi sa putem face ceva. Tu esti un om care urca si e normal sa starnesti ceva praf atunci cand alergihappy, dar poti incerca sa mergi cu delicatetehappy

Lasă un răspuns: