Carte de vizită cu sens

 Posted by on Tuesday, 7 March 2017  Add comments
Mar 072017
 

Loredana Ionescu. Carte de vizită cu sens.

Biciclistă și militantă pentru folosirea bicicletelor de către femei. Organizatoare proiect SkirtBike Baia Mare, campanie de conștientizare pentru mersul pe bicicletă urban. De șase ani deja.
Om cu aripi în suflet, îndrăgostit de zbor și de baloanele cu aer cald. Organizatoare a Maramureș Balloon Fiesta. Septembrie 2017, final. Mare responsabilitate, mare dorință, mare nebunie frumoasă.
Soldat în lupta pentru promovarea tradițiilor și autenticității Maramureșului. Drumul Lung spre Cimitirul Vesel, care nu mai e demult doar un festival, ci un manifest, o cauză, o luptă, un drum de viață.
Mamă. Nu în ultimul rând, ci printre toate celelalte. Mamă de Puști cu suflet senin și dragoste fără limite. Jobul cel mai solicitant dintre toate și care necesită upgrade absolut fără întrerupere.

Aveți o viață cam frumoasă – mi-a spus cineva azi.

Discuția începuse cu o observație demoralizatoare – e o luptă din start pierdută (referitor la ceea ce ziceam despre promovarea mersului pe bicicletă în mediul urban). Și-apoi, după zece minute în care-am vorbit cu avânt despre ediția din acest an a SkirtBike, ziua biciclistelor din Baia Mare, despre tot ceea ce fac referitor la Maramureș și satul tradițional și despre festivalul baloanelor cu aer cald pentru care lupt zi de zi să-l pot face în toamnă, a venit aprecierea aceasta – păi, aveți o viață cam frumoasă!

Și chiar dacă m-am simțit țintuită cu genul de privire care spune - ehh, tu cam trăiești într-o dimensiune paralelă, nu în lumea reală, prea visezi și ești idealistă, îți doresc multă baftă în nebunia ta – a fost ok, că m-a făcut să zâmbesc și să răspund - cam da, e o viață frumoasă, nu pot să te contrazic. Pedalând prin soare, cu Puștiul respirând entuziasm lângă mine, m-am gândit la asta. E greu și mă aflu cel mai adesea într-o luptă, între nevoia firească de stabilitate, financiară, emoțională, de toate felurile, și dorința de-a fi parte din ceva care schimbă un pic, un strop, lumea în mai bine. E greu al naibii și, desigur, dinafară nu se văd balaurii de sub covor, dar sunt acolo ei. Și totuși e bine, pentru că tot ceea ce fac, lecțiile pe care le învăț, drumurile pe care merg, ceea ce reușesc și ceea ce greșesc, toate zbaterile și frustrările, dar și toate momentele de bucurie, sunt combinația cu sens de care am nevoie. Sunt alegere asumată cu efectele și consecințele aferente. Și nu, dacă ar fi să cer, nu să fie mai ușor aș cere, ci să simt că pot și că are sens, să nu-mi pierd motivația și entuziasmul, să am încredere în rostul drumului meu.

Da, e frumos. E bine că m-ajută să văd asta, când nu mi-e perfect clar, câte o observație a cuiva, ca cea de azi.

cu sens

Like Be the first to like this

Lasă un răspuns: