Cine sunt

 

lalele

2017. Femeie, mamă, călător. Prin viață, prin lume, pe drumul spre mine însămi. Visez, îndrăznesc, trăiesc.

2014. M-am gândit foarte mult la ce anume aș putea scrie aici, despre mine, să fie și succint și să mă și reprezinte. Nu-mi iese nicicum. Aș putea scrie că sunt un om care urcă și coboară, ca-n viață, da. Că mă definesc pasiunile pe care le am. Că iubesc zborul și bicicletele și cărțile și primăvara. Că mi-e dor mereu de oameni. Că cea mai mare realizare de-a mea e faptul că am adus un copil pe lume. Aș putea scrie multe, cred. Dar, parcă n-aș spune lucrurile așa cum mi-aș dori, n-aș transmite exact ce-aș vrea. Și atunci, voi spune doar că sunt un om mare care încă-și dorește să mai poată fi copil. Că sunt un om care visează. Îndrăznește. Și trăiește.

2011. E greu sa vorbesc despre mine.
Din oglinda ma priveste un chip strain cu umbre de neliniste in privire si parca nu ma recunosc, parca nu-mi apartine fruntea brazdata de cutele neincrederii, buzele inclestate-ntr-o vesnica nemultumita asteptare, narile frematand de dor de viata.
Sunt doar ceea ce sunt si mi-e eterna cruce lupta in care incerc ca ceea ce sunt sa fie si ceea ce vreau sa fiu.
Sunt un om cu sufletul incorsetat in haine vesnic nepotrivite, un sclav al propriilor limitari impotriva carora mereu ma razvratesc, de care ma zbat mereu sa scap… si sunt ca o pasare care, tinuta prea mult timp intr-o colivie, cand e lasata libera sa zboare, ori se loveste de primul obstacol ori prefera sa se intoarca in captivitate, inspaimantata de prea inaltul albastru al cerului.
Sunt asteptare, nerabdare, zbucium si istovire. Sunt dorinte inabusite, sunt sete de dragoste si sentimente frumoase. Sunt lipsa de intelepciune si cumpatare. Sunt neliniste si zgomot, mult.
Sunt un puzzle greu de completat, piesele din care sunt formata sunt cenusii si uneori aproape imposibil de descifrat si, astfel, de nepotrivit intr-un ansamblu.
Sunt anormala in normalitatea mea.
Sunt femeie si am 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36 de ani.

Restul e… ecou de tacere.
Bine v-am gasit!

  35 Responses to “Cine sunt”

  1. Si totusi ai scris ceva randuri happy.
    Deci esti asteptare, nerabdare, zbucium, istovire, neliniste si zgomot … ce s-au transformat intr-o femeie de 30 de ani happy.

    • Da, am scris, desi-i un portret destul de nereusit e suficient de realist incat sa ma reprezinte…
      Sunt mai putin ceea ce mi-ar placea sa fiu insa… nu-i asta o problema universala? Sa ne dorim sa avem ce n-avem, sa fim ce nu suntem?
      Multumesc.

  2. Dupa ce am citit cateva postari pe care le-ai scris, te-am adaugat in blogroll-ul meu. La cate mai multe postari interesante!

  3. hei, cucoana big grin fara suparare acu’.. tu ti-ai spus punctul tau de vedere, eu pe al meu. respectul a fost pe bune chiar daca nu prea iti suna bine asociat cuvantului cucoana.

    • Nu era necesar sa punctezi si-aici, te intelesesem deja. Si cred oricum ca gresisem eu reactionand ca o gaina ce se zburleste cand i se zice gaina si trebuia sa iau cuvantul cucoana, care-mi zgarie si-acum timpanul, ca atare, adica facand parte din procesul numit libertate de exprimare… Parerile diferite de-ale mele nu ma deranjeaza insa tonul ironic si aerele de superioritate nu-mi prea fac placere (asta o spun asa, la modul general, sa fie clar!).

      Chiar e fara nici o suparare, sa nu ramai cumva cu o impresie gresita. Zi buna!

  4. da, deci..imi cer scuze de la frumsika pt raspunsurile mele aparent ironice. n.am facut-o cu intentie.
    dupa cum se vede, ochelarista nu ne ala in gura ci ne iubeste.. deci intelege ca prin “galceava” de mai sus nu i se vrea decat binele.

  5. ete lae! am avut impresia ca sunt la alina pe blog….uffff

  6. Constat cu o bucurie aproape sadică o asemănare regăsită în descrierea ta aici. happy
    App, am observat că-n blogroll ai blogul Blonda cu Idei, am fost plăcut surprinsă şi-ţi mulţumesc pentru credit. Din păcate / fericire , acest blog nu mai există, l-am şters recent. Mă poţi găsi pe http://ochiulfurtunii.mug.ro/ dacă ceea ce scriu din când în când îţi stârneşte curiozitatea. Indiferent că voi face parte din blogrolul tău sau nu, eşti binevenită.

    • M-a amuzat comentariul tau… happy
      Sigur, o sa schimb linkul, chiar ma bucur ca te-am regasit asa, imi placea modul in care-ti expuneai ideile acolo.
      Zi buna si multumesc!

      • Încă o dată revin ca să menţionez faptul că din nişte probleme tehnice a trebuit să renunţa la blogul http://ochiulfurtunii.mug.ro/ şi să-mi creez un altul: http://aniledasworld.wordpress.com/ De data aceasta , sper să nu mai apară nicio problemă şi să îmi păstrez şi eu căsuţa virtuală happy. Îmi cer scuze pentru deranj, deja a devenit sâcâitor până şi pentru mine, damn it! Îţi mulţumesc pentru atenţie şi cum am mai zis, eşti binevenită , pe când eu , am început să prind ecoul tăcerilor tale happy.

      • Chiar te vizitasem azi si nu intelegeam ce se intampla… nici acum nu inteleg dar ma bucur c-ai dat un semn… si eu sper sa fie in regula… bafta!

  7. normalul e azi normat! deci lasa-l din uz! firesc, natural, specific cred ca merge folosit mai degraba. fii si tu impacata cu tine si azi peste tot pe unde gandul, pasii te vor fi purtand, indiferent daca ce ajunge sa auzi, faci iti vor fi placand ori ba!
    Binele fie-ti prin preajma!

  8. Frumos blog.Bafta in continuare!

  9. Blogul tau are aerul pe care nu mai am rabdare sa-l pun in scris.

  10. CV-ul unei cautari-simtire-teama-dorinta-remuscare; o dorinta ce freamata neincetat la tarmul unui lac umbrit de salcii plangatoare, in zumzet argintat de libelule cu sclipiri de jad si de smarald.

  11. Foarte frumoasa descriere…
    “Tacerea e asa de adanca… iar ecoul ei doar inima sensila il aude.Angela P.
    Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui. Nu pentru ca il vad ci pentru ca vad tot ce atinge. (C.S. Lewis)

  12. Eu nu inteleg ceva. Ai NUMAI 30 de ani, esti probabil, sper, sanatoasa…DE CE trebuie sa ai fruntea incruntata si inca tocmai si de neincredere ? Adica nici macar de grija/anxietate, ca aia poate e mai comuna. (Ca nu cred ca era vorba de riduri reale, nici macar din alea de expresie, cu totul neobisnuite la numai 30 de ani pe un ten obisnuit de femeie din Romania, cand scriai despre acele cute.)

    Bazele increderii se pun intre varta de 0 si 1 an. Daca scrii ca ai fost cumva copil abandonat, orfan, crescut la Casa de Copii, sau ceva de genul asta, as mai intelege. Hai, poate daca totusi si dupa aceasta varsta de 1 an ai avut o copilarie plina de privatiuni, mai ales alimentare, sau de vreo neglijenta sau, Doamne fereste, de vreun abuz cronic, poate. Dar altfel, NU pot sa inteleg. (Poate ca ai explicat in alte posturi de pe blogul tau, dar mi-a fost mie lene sa le citesc.)

    Nu o lua ca (inca) un atac, nu o lua ca o critica. Doar vreau sa inteleg.

  13. Am reinvatat sa scriu. Cu mana. De mana. Vreau si eu o adresa de corespondenta. D’aia clasica. Trimite-o pe mail, totusi happy

  14. niciodata nu vei scapa de tine insuti… fiecare dintre noi, suntem sortiti a ne fi proprii robi… deci… singura sansa este… sa ne modelam in asa fel… si vointa si fapta… incat sa cadem la pace… noi… cu noi insine…
    succes…

  15. ..bine că ești…să te bucure asta!…pe mine m-a bucurat și mă bucură.

  16. “Sunt dorinte inabusite, sunt sete de dragoste si sentimente frumoase.” Ce frumos ai spus aici….si eu cam la fel sunthappy Bine te-am gasitkiss

  17. [...] Frmshk este cea care a scris articolul Aşteptări şi puncte de vedere, pe blog-ul ce îi aparţine, Ecoul tăcerii, pe care îl găsiţi aici. [...]

  18. Foarte frumos spus. La cat mai multe postari!

  19. Ce frumoasa poza!!! Ce bine ai ieșit!

Lasă un răspuns: